Ce este bruxismul și cum îl putem combate?

0
2621

Rubrica „Sfatul psihologului” este realizată cu sprijinul: Psih. Ilinca Badea 
Psihoterapeut autonom Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală, Psiholog clinician


Bruxismul reprezintă activitatea nefuncțională, ocazională sau de obisnuință, diurnă sau nocturnă, care are drept consecință scrâșnirea, crisparea, lovirea (pocnirea) dinților, frecarea arcadelor dentare cu intensitate, frecvență și persistență. În limbaj medical, se mai utilizează și termenul de bricomanie (automatism masticator prin mișcări bruște, repetate, în cursul somnului).

Există două tipuri de bruxism:

  • bruxismul centrat – constă în strângerea puternică a dinților fără a-i mișca;
  • bruxismul excentrat – presupune scrâșnirea dinților cu mișcarea fălcilor ca și cum persoana respectivă ar mesteca în vid.

Bruxismul (cunoscut ca scrâșnitul din dinți) este un obicei parafuncțional care poate fi cauzat de diferiți factori: înghițirea lichidului amniotic la naștere, traume cerebrale la vârstă fragedă, lovituri la nivelul lobilor occipitali sau parietali.

Cauze de natură psihologică:

Sursa foto: sheknows.com
Sursa foto: sheknows.com

Studiile științifice din domeniu au demonstrat că există numeroase corelații între bruxism și:

  • anxietate, hiperactivitate, structura de personalitate obsesiv-compulsivă, pasiv-agresivă,
  • supărare sau mânie, frică, durere, frustrare, disconfort (adesea acestea sunt asociate cu un pattern familial disfuncțional, în special la copii);
  • lipsa odihnei: durata scurtă a somnului; insomnie de adormire sau de trezire; coșmaruri;
  • incapacitatea de relaxare;
  • lipsa mecanismelor de coping.

Bruxismul poate fi declanşat de factori psihologici, aceştia incluzând anxietatea, stresul, tensiunea nervoasă, furia şi frustrarea reprimată, agresivitatea, competivitatea şi personalitatea de tip hiperactiv. Personalitățile agresive, perfecționiste, maniacale, obsesive sau persoanele exaltate și nerăbdătoare să atingă un anumit scop sunt predispuse spre a dezvolta bruxismul.

Bruxismul se manifestă doar în timpul somnului, pacientul neavând posibilitatea de a-și controla mișcările. Boala devine mai accentuată în stările stresante sau momentele cu încărcătură emoțională deosebită. S-a demonstrat că bruxismul apare în principal în timpul somnului lent și mai puțin în timpul somnului paradoxal.

În cazul copiilor, bruxismul poate fi legat de noua senzație de a avea dinți. Copiii își pot scrâșni dinții atât ziua, cât și noaptea, dar scrâșnitul are o mai mare intensitate noaptea. Medicii stomatologi de obicei nu tratează bruxismul la copiii mici, deoarece nu creează probleme de durată. Dinții de lapte sunt schimbați după câțiva ani, iar bruxismul adesea dispare când au erupt toți dinții permanenți. Dacă nu dispare, medicul stomatolog va recomanda tratamentul adecvat.

sleeping-1311784_1920

Bruxismul la copii apare cel mai adesea în intervalul de vârstă 3-6 ani și 10-12 ani. Afecțiunea mai poate apărea și ca urmare a unor răceli sau infecții ale urechii. De asemenea, copiii pot scrâșni din dinți și ca să-și reducă disconfortul dat de diverse alergii.

 

Persoanele afectate de bruxism pot prezenta o varietate de simptome, incluzând:

  • Anxietate, stress și tensiune
  • Depresie
  • Dureri de urechi
  • Probleme alimentare
  • Dureri de cap, migrene
  • Pierderea dinților
  • Tinnitus
  • Retragerea gingiilor
  • Dureri de gât
  • Insomnie
  • Dureri de maxilar

Cum putem combate bruxismul?

Tratamentul bruxismului poate consta în managementul stresului. Bruxismul apărut pe fondul stresului poate fi depăşit cu ajutorul terapiei şi a strategiilor care promovează relaxarea precum exerciţiile fizice sau meditaţia. Bruxismul apărut la copii, pe fondul existenţei unei temeri, poate fi depăşit dacă vorbiţi cu micuţul despre temerile sale înainte ca acesta să meargă la culcare. De asemenea, puteţi să îl ajutaţi să se relaxeze cu ajutorul unei băi fierbinţi sau prin citirea unei cărţi preferate. Stresul poate fi redus prin mai multe tipuri de tehnici precum terapia vizuală, autosugestia, trezirea bolnavului în timp ce scrâşneşte din dinţi, încleştarea dinţilor timp de cinci secunde, urmată de relaxarea maxilarului alte cinci secunde.

Tehnici de reducere a stresului – Putem reduce stresul prin tehnici de relaxare corporală totală, cu ajutorul meditației și a exercitiilor fizice, exerciții de imagerie dirijată, auto-sugestie, respirație abdominală, antrenament mental etc.

Terapie comportamentală – Atunci când bruxismul se constată a fi un obicei comportamental (de exemplu, atunci când se remarcă scrâșnirea dinților sau încleștarea maxilarului și pe timpul zilei pe parcursul stării de vigilență) tratamentul constă în terapie specializată – psihoterapie cognitiv-comportamentală sau hipnoterapie. Tratamentul psihoterapeutic se adresează cauzelor etiologice, pentru a împiedica repetarea fenomenului. Psihoterapia bruxismului presupune în general un demers terapeutic structurat pe parcursul câtorva ședințe, în funcție de rezultatele evaluării și de necesitățile clientului. În medie, se recomandă 4 până la 8 ședințe de psihoterapie.

beautiful-71493_1280

Există întotdeauna și varianta medicației de tip miorelaxant sau naturiste anti-stress asociată renunțării la consumul de excitanți de orice natură (cafea, băuturi carbogazoase cu conținut de cofeină, ceai negru, ciocolată, dulciuri etc.)

Trebuie menționat faptul că oricare dintre aceste abordări terapeutice trebuie însoțită de o bună igienă de viață, precum și de o modificare a ritualurilor nocturne actuale (aspecte cu privire la tehnicile de relaxare utilizate, adormire, ambient, exercițiu fizic etc).

În prealabil, se recomandă realizarea unei evaluări psiho-diagnostice complete în cadrul căreia să se deceleze existența unei posibile tulburări afective sau de personalitate, precum și un examen EEG.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ